joi, 29 decembrie 2011
luni, 7 martie 2011
poezii
ÎMI ADUC AMINTE BINE!
Când a fost în vremea aceea,
De m-am dus îtâi la Jdioara,
Plânse mama necăjită
Toată ziua, până seara.
Mâne-zi de dimineață
Înainte de plecare,
Fripse pui și coapse pâine
Ca să am pe drum mâncare.
Iar în clipa despărțirii,
Când și trenul fluierase,
Suflețelul ei de mamă
Parcă-n piept i se-nodase.
N-a fost chip să mai grăiască
Și picioarele-i secară,
Căzu frântă jos pe iarbă
Lângă teiul de la gară.
O văzui din tren, cu mâna
Cum îmi face și mă cheamă,
I-am strigat și eu cu lacrimi:
,,Sănătate bună, mamă”
Îmi aduc aminte bine,
De acele clipe grele,
Cum plecai cu chipul mamei
Și cu gândurile mele.
Mai întâi, m-am dus la ,,PROTA”
În Lugoj să mă cunoască
Și să-mi dea la mână dreptul
Pentru slujba dăscălească.
Iar de-acolo am luat-o
Către Jdioara, pe picioare,
Că ardeam de dorul școalei
Și visam de plată mare.
Când intrai, străin, în sat
Cu pachetul subsuoară
Niște prunci din drum, zburdalnici
Cu tărână mă-nproșcară.
Îmi aduc aminte bine
De această întâmplare,
Ea mi-a fost o prorocire
Unor clipe mult amare.
………………………………………………….
Am căutat s-ajung la școală
Dar aflând-o încuiată,
M-am uitat așa –nlăuntru
Pe-o ferestră scundă, spartă.
Praf, gunoi, nerânduială
Și o mapă toată sdreanță,
Spânzura cam după ușă -
Cum se-ntâmplă în vacanță.-
Tocmai îmi trăsesem capul
Când aud-napoi strigare:
,,Ce cauți tinere pe-aciea?
Nu esti cumva dascăl oare?”
Un bătrân vecin cu școala,
Mă primi cu vorbă bună,
( … ) Dumnezeu mai știe câte
S-a pornit atunci să-mi spună.
Dar din multe,mai țin una…
( Vezi așa ca fiecare )
Își făcea săracu planuri…
Mai avea o fată mare…
După-ntâia noapte-n Jdioara,
M-am sculat de dimineată
Ș-am pornit să-mi saut cărarea
Dătătore de viață.
Către răsărit de soare
Am aflat-o la ,,Cetate”
Unde-i mai aproape ceriul
Și-i departe de păcate.
Mi-am spus rugăciunea zilei
În biserica măririi
Și-am sburat cu ochii roată
Peste darurile firii,
Loc frumos, pe deal, pe luncă
Pomi cu roduri minunate,
Un părău desparte satul,
Cam de-a lungu-n jumătate.
Când văzui icoana Jdiorii,
Îmi aduc aminte bine,
M-a-ncălzit o bucurie:
Aici, doamne, e de mine.
( … )
Mi-am luat de jos averea:
Bâtul meu și pălăria
Și-am plecat spre sat cu gândul
Să-mi încep apostolia.
Am căutat întâi ,,pitropii”
Ca să facem rând în sală,
Două zile împreună
Am adus-o-n rânduială.
Recvisitelor puține
Le-am dat locul cum se cere,
Am lipit cu clei și mapa
Și am pus-o la vedere.
Din icoanele aflate,
Mai cu drag priveam la una,
Care-am pus-o drept în față:
Chipul ,,marelui Șaguna”
Cum n-aveam noi libertate,
În acele zile grele,
El mi-a fost și împăratul
Și ministrul școlii mele.
Doar a lui ,,Statut Organic”
Avea să mă controleze
Și-n biserică și-n școală
Pașii să mi-i îndrepteze.
După ce-am gătat cu toate
Și m-am îndrăgit cu sala,
S-a vestit prin sat cu toba:
,,Mâine va începe școala”.-
Înaintea școlii mele
( … )
Împrejur de ea școlarii
Se jucau, cuprinși – în roată.
Am privit din depărtare
Până cănd mă observară,
Între ei era și unul
Dintre care mă-nproșcară.
M-am apropiat de dânșii
Prefăcut, citeam pe ( … )
Iar la urmă mângâindu-i
I-am luat cu vorba dulce:
Măi băieți și fete bune,
Mă cunoașteți voi pe mine?
,,Nu” – răspunseră vreo câțiva,
Privind hainele străine.-
Cred, că toți nu mă cunoașteți,
Însă unul – mi se pare –
A văzut un ,,neamț” ca mine
Nu demult, pe drumul mare.
Cel cu musca pe căciulă
Galben se făcu, ca ceara,
El primi iertarea-ntâia
Dintre câte-am dat în Jdioara.
I-am chemat întâi în școală
Și-ntr-o dulce prietenie,
Spus-am câte-ntâia oară
De folos le-a fost să știe.
Nu-mi dau seama cu ce gânduri
S-or fi dus să umple satul,
Dar mi-aduc aminte bine
Cum sta-n bancă vinovatul.
Dup-amiazi, pe lângă ( … )
S-adunară și mai mulți
Drăgălași ca puișorii,
Cam slăbuți și mulți desculți.
Deodată, din grămadă,
Iese cel ce l-am iertat
Și mă-nbie cu-n măr mare,
Semnul, că ne-am împăcat.
Ziua întâi am stat în școală
Până la apus, târziu
Și i-am ispitit de toate
Să-i cunosc, să-i văd ce știu.
Și astfel pornit-am școala,
Până când m-am pomenit
Dascăl colea-n toată firea,
( … )
Mai târziu ca om sub vremuri,
M-a luat al vremii val,
Până veni ROMÂNIA,
Am fost dascăl ,,comunal”
Îmi aduc de toate aminte
Și le-aș scrie, dar vedeți
Gândurile-mi dau de lucru
Pentru școala din Topleț.
Când a fost în vremea aceea,
De m-am dus îtâi la Jdioara,
Plânse mama necăjită
Toată ziua, până seara.
Mâne-zi de dimineață
Înainte de plecare,
Fripse pui și coapse pâine
Ca să am pe drum mâncare.
Iar în clipa despărțirii,
Când și trenul fluierase,
Suflețelul ei de mamă
Parcă-n piept i se-nodase.
N-a fost chip să mai grăiască
Și picioarele-i secară,
Căzu frântă jos pe iarbă
Lângă teiul de la gară.
O văzui din tren, cu mâna
Cum îmi face și mă cheamă,
I-am strigat și eu cu lacrimi:
,,Sănătate bună, mamă”
Îmi aduc aminte bine,
De acele clipe grele,
Cum plecai cu chipul mamei
Și cu gândurile mele.
Mai întâi, m-am dus la ,,PROTA”
În Lugoj să mă cunoască
Și să-mi dea la mână dreptul
Pentru slujba dăscălească.
Iar de-acolo am luat-o
Către Jdioara, pe picioare,
Că ardeam de dorul școalei
Și visam de plată mare.
Când intrai, străin, în sat
Cu pachetul subsuoară
Niște prunci din drum, zburdalnici
Cu tărână mă-nproșcară.
Îmi aduc aminte bine
De această întâmplare,
Ea mi-a fost o prorocire
Unor clipe mult amare.
………………………………………………….
Am căutat s-ajung la școală
Dar aflând-o încuiată,
M-am uitat așa –nlăuntru
Pe-o ferestră scundă, spartă.
Praf, gunoi, nerânduială
Și o mapă toată sdreanță,
Spânzura cam după ușă -
Cum se-ntâmplă în vacanță.-
Tocmai îmi trăsesem capul
Când aud-napoi strigare:
,,Ce cauți tinere pe-aciea?
Nu esti cumva dascăl oare?”
Un bătrân vecin cu școala,
Mă primi cu vorbă bună,
( … ) Dumnezeu mai știe câte
S-a pornit atunci să-mi spună.
Dar din multe,mai țin una…
( Vezi așa ca fiecare )
Își făcea săracu planuri…
Mai avea o fată mare…
După-ntâia noapte-n Jdioara,
M-am sculat de dimineată
Ș-am pornit să-mi saut cărarea
Dătătore de viață.
Către răsărit de soare
Am aflat-o la ,,Cetate”
Unde-i mai aproape ceriul
Și-i departe de păcate.
Mi-am spus rugăciunea zilei
În biserica măririi
Și-am sburat cu ochii roată
Peste darurile firii,
Loc frumos, pe deal, pe luncă
Pomi cu roduri minunate,
Un părău desparte satul,
Cam de-a lungu-n jumătate.
Când văzui icoana Jdiorii,
Îmi aduc aminte bine,
M-a-ncălzit o bucurie:
Aici, doamne, e de mine.
( … )
Mi-am luat de jos averea:
Bâtul meu și pălăria
Și-am plecat spre sat cu gândul
Să-mi încep apostolia.
Am căutat întâi ,,pitropii”
Ca să facem rând în sală,
Două zile împreună
Am adus-o-n rânduială.
Recvisitelor puține
Le-am dat locul cum se cere,
Am lipit cu clei și mapa
Și am pus-o la vedere.
Din icoanele aflate,
Mai cu drag priveam la una,
Care-am pus-o drept în față:
Chipul ,,marelui Șaguna”
Cum n-aveam noi libertate,
În acele zile grele,
El mi-a fost și împăratul
Și ministrul școlii mele.
Doar a lui ,,Statut Organic”
Avea să mă controleze
Și-n biserică și-n școală
Pașii să mi-i îndrepteze.
După ce-am gătat cu toate
Și m-am îndrăgit cu sala,
S-a vestit prin sat cu toba:
,,Mâine va începe școala”.-
Înaintea școlii mele
( … )
Împrejur de ea școlarii
Se jucau, cuprinși – în roată.
Am privit din depărtare
Până cănd mă observară,
Între ei era și unul
Dintre care mă-nproșcară.
M-am apropiat de dânșii
Prefăcut, citeam pe ( … )
Iar la urmă mângâindu-i
I-am luat cu vorba dulce:
Măi băieți și fete bune,
Mă cunoașteți voi pe mine?
,,Nu” – răspunseră vreo câțiva,
Privind hainele străine.-
Cred, că toți nu mă cunoașteți,
Însă unul – mi se pare –
A văzut un ,,neamț” ca mine
Nu demult, pe drumul mare.
Cel cu musca pe căciulă
Galben se făcu, ca ceara,
El primi iertarea-ntâia
Dintre câte-am dat în Jdioara.
I-am chemat întâi în școală
Și-ntr-o dulce prietenie,
Spus-am câte-ntâia oară
De folos le-a fost să știe.
Nu-mi dau seama cu ce gânduri
S-or fi dus să umple satul,
Dar mi-aduc aminte bine
Cum sta-n bancă vinovatul.
Dup-amiazi, pe lângă ( … )
S-adunară și mai mulți
Drăgălași ca puișorii,
Cam slăbuți și mulți desculți.
Deodată, din grămadă,
Iese cel ce l-am iertat
Și mă-nbie cu-n măr mare,
Semnul, că ne-am împăcat.
Ziua întâi am stat în școală
Până la apus, târziu
Și i-am ispitit de toate
Să-i cunosc, să-i văd ce știu.
Și astfel pornit-am școala,
Până când m-am pomenit
Dascăl colea-n toată firea,
( … )
Mai târziu ca om sub vremuri,
M-a luat al vremii val,
Până veni ROMÂNIA,
Am fost dascăl ,,comunal”
Îmi aduc de toate aminte
Și le-aș scrie, dar vedeți
Gândurile-mi dau de lucru
Pentru școala din Topleț.
vineri, 4 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)