Biografia a fost scrisa de parintele paroh Buba Gheorghe de la biserica ortodoxa din Toplet , Caras Severin si publicata cu ocazia simpozionului dedicat dascalului Gheorghe Balteanu, reproducerea si preluarea acestor date sau a unor parti din acest text fara a se specifica in bibliografia adaugata care este sursa informatiei intra sub incidenta problemelor legate de proprietatea intelectuala si drepturile de autor.
BIOGRRAFIA DASCALULUI GHEORGHE BALTEAN
BIOGRRAFIA DASCALULUI GHEORGHE BALTEAN
Georghe Băltean s-a născut la data de 1 iulie 1881 in localitatea Topleț. A decedat la 23 decembrie 1961 și este înmormântat in cimitirul parohial din Topleț,județul Caraș -Severin. Părinții săi se numeau Nicolae și Petria, iar bunicii săi se numeau Toma și Ana. După ce a urmat școala la Topleț și Orșova merge la Caransebes, unde se inscrie la Institutul pedagogic.Aici asa cum mărturiseşte profesorul său de atunci Dimitrie Cioloca s-a remarcat prin ,,inteligența, purtare exemplară și o mare diligență ,,La această scoală este format ca învățător confesional în spiritul iluminist al lui C.D.Loga.
G:Băltenu este numit in septembrie 1900 învățător de țară ,la Școala confesională din Localitatea Jdioara Jud.Timiș.Intr-una din poeziile sale descrie stare degradantă in care se afla acesta scoală veche de pe timpul Mariei Tereza. Pentru el așa cum mărturisea profesorul Ștefan Popa şcoala era un izvor de apă vie. Cu ajutorul sătenilor reușește să construiască o școală nouă care va fi inaugurată în anul 1909. In anul 1902 s-a căsătorit cu Savela Săvescu originară din Rusca Montană. Și ea era învățătoare cu procupări literare. Amândoi au urmat cursurile Universitătii de vara de la Vălenii de munte, orgnizate de Nicolae Iorga. Unele poezii ale soției sale au fost publicate în Drapelul de Lugoj, în revista ,,Învațătorul Bănățean,, și Şcoala Bănățeană. Pentru că a fost un mare luptător pentru întregirea teritorială a României, în anul 1918 ,la 26 decembrie ,când Generalul francez Berthlot trecea prin gara Topleț ,Inv.
George Bălteanu face un memoriu ,prin care revendica tot Banatul ca aparținând Țării Româneşti. Acest memoriu a fost înmânat generalului de către învățătorul Petru Mateiovici. În anul 1919 a fost numit pe funcția de Inspector școlar al județului Severin .El însă refuză acest post. Rămâne în stul Jdioara pănă în anul 1925,când s-a retras în Topleț unde va fi învățător până în anul 1930 când s-a pensionat. Revenirea în satul natal a fost un vis din tinerețele sale. Așa cum mărturisea însă într-o scriere a sa ,,Frământări pentru vatra de lumină în Topleț ,,la venirea sa în Topleț nu a mai găsit ce se aștepta să găsească”.
Lumea bătrânilor s-a schimbat spunea el, duhul vremii de după război a schimbat multe. S-a golit biserica, s-au înmulțit crâşmele și la urmă oamenii s-au mai învrăjbit și cu politica”
A rămas activ şi după anul pensionarii 1931 contribuind prin activitatea sa la viața spirituala și culturala a satului Topleț.
Opera sa
În publicația ,,Răsunetul Cultural,, din anul 1926 va publica piesa lirica ,,Ascultând Cerna”
G:Băltenu este numit in septembrie 1900 învățător de țară ,la Școala confesională din Localitatea Jdioara Jud.Timiș.Intr-una din poeziile sale descrie stare degradantă in care se afla acesta scoală veche de pe timpul Mariei Tereza. Pentru el așa cum mărturisea profesorul Ștefan Popa şcoala era un izvor de apă vie. Cu ajutorul sătenilor reușește să construiască o școală nouă care va fi inaugurată în anul 1909. In anul 1902 s-a căsătorit cu Savela Săvescu originară din Rusca Montană. Și ea era învățătoare cu procupări literare. Amândoi au urmat cursurile Universitătii de vara de la Vălenii de munte, orgnizate de Nicolae Iorga. Unele poezii ale soției sale au fost publicate în Drapelul de Lugoj, în revista ,,Învațătorul Bănățean,, și Şcoala Bănățeană. Pentru că a fost un mare luptător pentru întregirea teritorială a României, în anul 1918 ,la 26 decembrie ,când Generalul francez Berthlot trecea prin gara Topleț ,Inv.
George Bălteanu face un memoriu ,prin care revendica tot Banatul ca aparținând Țării Româneşti. Acest memoriu a fost înmânat generalului de către învățătorul Petru Mateiovici. În anul 1919 a fost numit pe funcția de Inspector școlar al județului Severin .El însă refuză acest post. Rămâne în stul Jdioara pănă în anul 1925,când s-a retras în Topleț unde va fi învățător până în anul 1930 când s-a pensionat. Revenirea în satul natal a fost un vis din tinerețele sale. Așa cum mărturisea însă într-o scriere a sa ,,Frământări pentru vatra de lumină în Topleț ,,la venirea sa în Topleț nu a mai găsit ce se aștepta să găsească”.
Lumea bătrânilor s-a schimbat spunea el, duhul vremii de după război a schimbat multe. S-a golit biserica, s-au înmulțit crâşmele și la urmă oamenii s-au mai învrăjbit și cu politica”
A rămas activ şi după anul pensionarii 1931 contribuind prin activitatea sa la viața spirituala și culturala a satului Topleț.
Opera sa
În publicația ,,Răsunetul Cultural,, din anul 1926 va publica piesa lirica ,,Ascultând Cerna”
În anul 1920 îi apare primul volum de versuri intitulat simplu ,,Poesii”
1925 un alt volum de versuri intitulat „Din copilărie” ,de fapt este o broșură.
1928 la tipografia Anca din Cluj publica al doilea volum de poezie intitulat ,, Pâine cerească”.
1932 la editura Minerva din Orșova va publica broşura „Din lumea Toplețului”.
1943 o alta broșura ,,Citesc școlarii, ascultă plugarii”
În anul 1930 participă la înmormântarea renumitului,, doftor Nemoianu,, unde va recita o poezie închinată acestui remarcabil om şi doctor. Participă apoi la inaugurarea Casei naţionale din Lăpuşnicul Mare ,unde la fel va rosti o poezie compusa de el.
Dictatul de la Viena îl face să spună într-o poezie a sa ,,Tot Ardealul și Scriptura” următoarele:
Frământa-vom sfânta glie
Sub al soarelui altar
Până vom vedea cu ochii
O lărgire de hotar
În multe din poeziile sale vorbeşte despre mama sa ca despre o icoană la care se gândea mereu şi plânge faptul ca nu a reuşit să ajungă la căpătâiul mamei sale bolnave decât după ce ea moare. Cu toate astea spune cu drag şi nostalgie:
Eu nu te am măicuță
În poză nicăirea
Dar viu păstrez în suflet
Și chipul tău și firea
Femeie mărunțică
Tăcută și senină
Și ochii tăi albaștrii
Ardeau lumină lină
Trecut de 75 de ani scrie foarte rar versuri ,când și când face vizite la Jdioara și la Caransebeș.
La 9 ianuarie 1960 ,ca și cum si-ar fi cunoscut sfârşitul aproape îi face o vizită bunului său prieten Dimitrie Cioloca fost profesor la Institutul pedagogic, colecţionar de documente istorice și literare, folclorist și istoric literar. Acestuia îi dă spre păstrare un dosar, care cuprindea sute de poezii, publicate în decursul a patru decenii. Îl roagă apoi pe acest profesor să scrie pe pachetul încredințat emoţionanta mărturie: ,,Aici se cuprinde întreg sufletul meu”.
Oamenii își aduc și azi cu mult drag aminte de dascălul Bălteanu, mare pedagog, dirijor de cor și luptător pentru redeșteptarea neamului românesc, chiar dacă ca mărturie în cimitirul parohial stă ca o strajă peste sat o cruce simplă, pe care sunt incrustate din sinceră modestie doar literele G.B.
1925 un alt volum de versuri intitulat „Din copilărie” ,de fapt este o broșură.
1928 la tipografia Anca din Cluj publica al doilea volum de poezie intitulat ,, Pâine cerească”.
1932 la editura Minerva din Orșova va publica broşura „Din lumea Toplețului”.
1943 o alta broșura ,,Citesc școlarii, ascultă plugarii”
În anul 1930 participă la înmormântarea renumitului,, doftor Nemoianu,, unde va recita o poezie închinată acestui remarcabil om şi doctor. Participă apoi la inaugurarea Casei naţionale din Lăpuşnicul Mare ,unde la fel va rosti o poezie compusa de el.
Dictatul de la Viena îl face să spună într-o poezie a sa ,,Tot Ardealul și Scriptura” următoarele:
Frământa-vom sfânta glie
Sub al soarelui altar
Până vom vedea cu ochii
O lărgire de hotar
În multe din poeziile sale vorbeşte despre mama sa ca despre o icoană la care se gândea mereu şi plânge faptul ca nu a reuşit să ajungă la căpătâiul mamei sale bolnave decât după ce ea moare. Cu toate astea spune cu drag şi nostalgie:
Eu nu te am măicuță
În poză nicăirea
Dar viu păstrez în suflet
Și chipul tău și firea
Femeie mărunțică
Tăcută și senină
Și ochii tăi albaștrii
Ardeau lumină lină
Trecut de 75 de ani scrie foarte rar versuri ,când și când face vizite la Jdioara și la Caransebeș.
La 9 ianuarie 1960 ,ca și cum si-ar fi cunoscut sfârşitul aproape îi face o vizită bunului său prieten Dimitrie Cioloca fost profesor la Institutul pedagogic, colecţionar de documente istorice și literare, folclorist și istoric literar. Acestuia îi dă spre păstrare un dosar, care cuprindea sute de poezii, publicate în decursul a patru decenii. Îl roagă apoi pe acest profesor să scrie pe pachetul încredințat emoţionanta mărturie: ,,Aici se cuprinde întreg sufletul meu”.
Oamenii își aduc și azi cu mult drag aminte de dascălul Bălteanu, mare pedagog, dirijor de cor și luptător pentru redeșteptarea neamului românesc, chiar dacă ca mărturie în cimitirul parohial stă ca o strajă peste sat o cruce simplă, pe care sunt incrustate din sinceră modestie doar literele G.B.
